eb 2013 Viermi De Galbeaza Galbeaza (a ficatului) Categoria: Dictionar Termeni Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boala parazitara a ficatului, consecutiva infestarii cu Fasciola hepatica (numita si galbeaza mare a ficatului), Ea este prezenta in Franta la ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rara la om, ciclul de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice, limnea. Omul se contamineaza cu ea consumand salate crude ca cea de papadie, creson sau fetica, culese din fanete. Dupa ingestie, viermele merge din stomac in ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului, subiectul are febra, frisoane di simte dureri ale ficatului. De asemenea, survin pusee de urticarie si uneori umflaturi ale articulatiilor. Trecerea perazitului in caile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului, colici hepatice si o inflamare a cailor biliare si a veziculei. De la primele simptome, infestarea este diagnosticata prin examene serologice si sangvine, care pun in evidenta o hipereozinofilie... [continuare] Antiparazitar Categoria: Dictionar Termeni medicament utilizat in tratamentul bolilor cauzate de paraziti. In functie de tipul de parazit ce trebuie distrus, antiparazitarele sunt fie antihelmintice, fie antiprotozoare. Ele sunt administrate pe cale orala. Antihelminticele - Denumite in mod curent vermifuge, sunt active asupra cestodelor (viermi plati segmentati: tenia, echinococul), asupra tramatodelor (viermi plati nesegmentati: galbeaza, bilharzie sau schistosom), asupra nematodelor (viermi cilindrici nesegmentati: ascaris, anchilostom, anguilula, filarie, oxiur, trichina, tricocefal). Antiprotozoarele - Sunt utilizate in tratamentul amibiazei (cauzata de amibe), al paludismului (cauzat de plasmodiu), al giardiazei (cauzata de giardia), al leishmaniozei (cauzata de leishmania), al tricomonazei (cauzata de tricomonas), al toxoplasmozei (cauzata de toxoplasme), al bolii somnului (cauzata de tripanosome). [continuare] Angiocolita Categoria: Dictionar Termeni infectie bacteriana a caii biliare principale si a cailor biliare intrahepatice (situate in interiorul ficatului). Cauze - Angiocolita este cauzata, in general, de prezenta unui corp strain in caile biliare. Cel mai des, este vorba de migrarea unui calcul vezicular in canalul coledoc (calea biliara principala), rar de o tumora si, uneori, de o infectare cu un vierme sau cu galbeaza. simptome si diagnostic - Angiocolita se manifesta printr-o febra de 40 de grade Celsius cu frisoane, asociata uneori cu dureri abdominale si cu un icter. tratament - Angiocolita trebuie sa fie tratata rapid cu antibiotice, datorita riscurilor de septicemie, de insuficienta renala si de colaps cardiovascular. O interventie chirurgicala sau endoscopica, avand drept scop eliminarea obstacolului in cauza, trebuie sa fie realizata urgent dupa regresia semnelor infectiei. [continuare] Fascioloza Categoria: Dictionar Termeni Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boala parazitara a ficatului, consecutiva infestarii cu Fasciola hepatica (numita si galbeaza mare a ficatului), Ea este prezenta in Franta la ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rara la om, ciclul de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice, limnea. Omul se contamineaza cu ea consumand salate crude ca cea de papadie, creson sau fetica, culese din fanete. Dupa ingestie, viermele merge din stomac in ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului, subiectul are febra, frisoane di simte dureri ale ficatului. De asemenea, survin pusee de urticarie si uneori umflaturi ale articulatiilor. Trecerea perazitului in caile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului, colici hepatice si o inflamare a cailor biliare si a veziculei. De la primele simptome, infestarea este diagnosticata prin examene serologice si sangvine, care pun in evidenta o... [continuare] Verminoza Categoria: Dictionar Termeni boala parazitara umana si animala ivita in urma infestarii cu anumiti viermi, helmintii. Diferite tipuri de helmintiaza - Helmintiazele intestinale sunt fie cauzate de nematode (viermi rotunzi) ca ascaris, tricocefal, trichina, anghilula, ankylostom, fie de viermi plati ca tenia vitelor, tenia porcilor, tenia pestilor, distomele intestinale sau bilharziile. - Helmintiazele ficatului sunt cauzate fie de o infestare cu viermi adulti, galbezele (galbeaza mare a ficatului, galbeaza de China), fie de o infestare cu larve in cazul unui chist hidatic (provocat de o larva, hidatida) sau in cazul echinococozei alveolare, fie prin prezenta oualor, indeosebi in cazul bilharziozelor. - Helmintiazele plamanilor corespund prezentei unor distome (galbeze) in bronhii, fie dezvoltarii unui chist hidatic. - Helmintiazele exclusiv tropicale afecteaza ganglionii in cazurile de filarioze limfatice, pielea in cazul loazei, dracunculozei sau oncocercozei, aceasta din urma afectand si ochii. [continuare] Distomatoza Categoria: Dictionar Termeni boala parazitara a omului si mamiferelor, consecutiva infestarii cu diferite specii de Distoma. Distomele sunt viermi plati din clasa trematodelor, avand forma unei frunze, posedand doua ventuze si putand mlsura pana la 3 cm lungime. Dupa organul in care se fixeaza parazitul, se disting distomatozele hepatice, intestinale sau pulmonare. Distomatoza hepatica - Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boala parazitara a ficatului, consecutiva infestarii cu Fasciola hepatica (numita si galbeaza mare a ficatului), Ea este prezenta in Franta la ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rara la om, ciclul de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice, limnea. Omul se contamineaza cu ea consumand salate crude ca cea de papadie, creson sau fetica, culese din fanete. Dupa ingestie, viermele merge din stomac in ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului, subiectul are febra, frisoane di simte dureri ale... [continuare] Helmintiaza Categoria: Dictionar Termeni boala parazitara umana si animala ivita in urma infestarii cu anumiti viermi, helmintii. Diferite tipuri de helmintiaza - Helmintiazele intestinale sunt fie cauzate de nematode (viermi rotunzi) ca ascaris, tricocefal, trichina, anghilula, ankylostom, fie de viermi plati ca tenia vitelor, tenia porcilor, tenia pestilor, distomele intestinale sau bilharziile. - Helmintiazele ficatului sunt cauzate fie de o infestare cu viermi adulti, galbezele (galbeaza mare a ficatului, galbeaza de China), fie de o infestare cu larve in cazul unui chist hidatic (provocat de o larva, hidatida) sau in cazul echinococozei alveolare, fie prin prezenta oualor, indeosebi in cazul bilharziozelor. - Helmintiazele plamanilor corespund prezentei unor distome (galbeze) in bronhii, fie dezvoltarii unui chist hidatic. - Helmintiazele exclusiv tropicale afecteaza ganglionii in cazurile de filarioze limfatice, pielea in cazul loazei, dracunculozei sau oncocercozei, aceasta din urma afectand si ochii. [continuare] Distomatoza hepatica Categoria: Dictionar Termeni Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boala parazitara a ficatului, consecutiva infestarii cu Fasciola hepatica (numita si galbeaza mare a ficatului), Ea este prezenta in Franta la ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rara la om, ciclul de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice, limnea. Omul se contamineaza cu ea consumand salate crude ca cea de papadie, creson sau fetica, culese din fanete. Dupa ingestie, viermele merge din stomac in ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului, subiectul are febra, frisoane di simte dureri ale ficatului. De asemenea, survin pusee de urticarie si uneori umflaturi ale articulatiilor. Trecerea perazitului in caile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului, colici hepatice si o inflamare a cailor biliare si a veziculei. De la primele simptome, infestarea este diagnosticata prin examene serologice si sangvine, care pun in evidenta o hipereozinofilie... [continuare] Transaminaze marite Categoria: Comunitate In aprilie 2010am avut o stare generala de rau(ameteli,moleseala,dureri musculare)am fost la dr.neurolog unde mi-a prescris betaserc 24 mg (3 capsule/zi)si flamexin(2 pliculete/zi)timp de 1 luna,inainte de a lua acest tratament valorile transaminazelor erau normale ,dupa tratament valorile au crescut colosal respectiv tgp-222 , tgo-218 si ggt-61.3 .Am fost internat la infectioase unde mi-au pus diagnosticul de steatoza hepatica,displidemie usoara si hepatopatie cronica posibil toxica,de atunci am urmat 2 luni tratament cu silimarina si sargenor si regim alimentar pe care il urmez si in prezent.Din iulie 2010 am oprit tratamentul medicamentos la sfatul medicului si am continuat doar cu regimul alimentar,astfel in luna ianuarie 2011 tgp-ul era 93 ,tgo-30,trigliceride-100 ,FA-149,proteine totale-85.01,glicemia-0.92 si colesterolul-256. La sf. lunii ianuarie am fost la medicul neurolog unde mi-a prescris seroxat de 20 mg cate jumatate de pastiluta seara,am inceput tratamentul dar din... [continuare Viermi Paraziti Viermii paraziți sunt viermi ce trăiesc pe seama altor organisme și adesea le provoacă diferite boli. Viermi paraziți se pot întâlni în toate grupele de viermi, mai ales la viermii cilindrici. Din grupa viermilor inelați paraziți face parte lipitoarea, un vierme cu corpul plat, segmentat la exterior. Ea se prinde cu ventuza superioară de victimă și, cu ajutorul zimților, taie pielea. O substanță analgezică din salivă împiedică gazda să simtă prezența ei. Saliva mai conține un anticoagulant. Lipitoarea înmagazinează sângele în pungi ale intestinului. În chirurgie se utilizează această substanță, pentru a controla coagularea sângelui. Din grupa viermilor lați, exemple pot fi: Tenia, Gălbeaza. Din grupa viermilor cilindrici: Trichina, Ascarida, Oxiurul și Limbricul. Limbricul trăiește în intestinul gazdei. Are lungime de 10-15 cm la mascul și 20-25 cm la femele. Femela depune circa 240000 de ouă zilnic. Limbricul este foarte periculos deoarece poate să treacă prin orice organ vrea, iar dacă limbricul intră în căile respiratorii ale gazdei, poate să asfixieze gazda. Ne putem apăra față de limbric fiind foarte igienici. Lupta cu acești viermi este foarte grea, ei transmițându-se la oameni prin dierite căi: apă, carne (porcii servesc drept gazde intermediare pentru mulți viermi cilindrici), alți oameni infectați, unele animale de casă, etc. Viermele de gălbează are corpul acoperit de un tegument, care formează o cuticulă cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive. Trichina este un vierme parazit foarte mic (3–4 mm) care se transmite la om prin consumul de carne de porc infestată si necontrolată sanitar. Boala produsa se numeste trichineloză. Tenia trăiește în intestinul subțire a omului. Are corpul turtit ca o panglică, de culoare albă. Spongieri Spongierii sunt un grup de animale nevertebrate, aparținând încrengăturii Porifera. Acestea sunt primele animale pluricelulare aparute pe pamant,totodata si cele mai simple. Denumirea de spongieri vine de la substanța numită spongină care se găsește între cele două straturi de celule și formează scheletul buretelui. În total se cunosc peste 9.000 de specii de spongieri. Acestea sunt organisme animale pluricelulare care au corpul format din un număr variabil de pori și sisteme canaliculare dezvoltate pe un schelet direct amplasat în mediul marin, pe fundul căreia aceștia proliferează. Structura lor poate fi rezumată din punct de vedere structural ca un strat gelatinos de spongină poziționat între două straturi externe de celule. Deși acestea posedă structuri care îi permit clasificarea ca animale, spongierii nu posedă celule capabile de diferențiere și specializare. Pe lângă această particularitate, spongierii nu posedă nici sistem nervos, digestiv, circulator ori excretor, majoritatea funcțiilor necesare vieții fiind asigurate de puținele tipuri de celule specializate existente și de circuitul apei în cadrul acestora. Sunt organisme pluricelulare organizate pe un sistem de exoschelet anorganic, care asigură substratul fixării acestora, din un corp didermic, format din ectoderm și endoderm, separate printr-o masă gelatinoasă care conține spongină și spiculi de carbonat de calciu și siliciu care formează scheletul. Endodermul este format din celule numite coanocite (cu guleraș și flagel), cu rol în digestie, realizată printr-un sistem de vacuole digestive. Cavitatea internă comunică cu exteriorul prin pori (inhalanți) și oscul (orificiu exhalant), pe unde circulă hrana antrenată de apa circulantă care asigură mișcarea flagelilor coanocitelor. Spongierele sunt organisme hermafrodite; din oul spongiferelor se dezvoltă o larvă ciliată liberă, care apoi se fixează pe substratul mineral. Înmulțirea asexuată se face prin înmugurire. Datorită naturii structurale ale acestora, spongiferele sunt organisme acvatice într-o proporție covârșitoare marine, dar există și specii de spongifere de apă dulce. Spongierul (buretele) este un animal pluricelular care se asociază și își duce viața în colonii împreună cu un număr mai mare de indivizi. Corpul spongierelor constă în un corp gelatinos format dintr-un mezohil pe bază de colagen numită spongină și care se atașează unui schelet format din pinacocite și coanocite, schelet care este atașat de patul marin prin intermediul depozitelor de CaCO3. Atât structura cât și funcționarea acestui ansamblu se bazează pe circulația apei în cadrul acestuia astfel ca porii spongierelor constituie orificiile multiple de intrare ale apei, pe când fiecare spongier posedă un singur orificiu de ieșire al apei, numit oscul. Se realizează intracelular cu ajutorul vacuolelor digestive din apa aspirată prin pori și face digestia microorganismelor existente în apă, antrenate de aceasta. Schimbul respirator se realizează la nivel celular pe un pricipiu bazat pe circulația apei în cadrul spongierelor Se poate realiza atât sexuat cât și asexuat prin înmugurire. Fiind organisme hermafrodite, fiecare individ produce un spermatozoid și un ovul care formează celula ou. Din această celulă ou se dezvoltă o larvă ciliată care dă naștere unui nou individ. Cand reproducerea sexuată nu poate avea loc din cauza condițiilor nefavorabile, spongierele formează muguri care cad pe fundul apei și care devin viabili odată cu realizarea condițiilor de mediu favorabile dezvoltării noilor indivizi. Aparatul Circulator si circulatia Sangelui Inima are forma unui con turtit si prezinta,din punctul de vedere al configuratiei externe,o baza,un varf,doua fete si doua margini. Baza inimii este formata in cea mai mare parte din atriul stang si o mica parte din atriul drept.Aici se observa orificiile venelor si arterelor mari.Baza inimii vine in raport cu esofagul,vena azygos si canalul toracic Varful inimii se afla in partea opusa a bazei.El este rotunjit si alcatuit in totalitate din miocardul ventriculului stang. Fata anterioara sau sternocostala este convexa si vine in raport cu peretele anterior al toracelui si cu plamanii.Pe aceasta fata se observa un sant longitudinal,care se intinde de la varful inimii pana la artera pulmonara,numit santul longitudinal anterior sau santul interventricular anterior. Acest sant marcheaza,la exterior,limita dintre ventriculul drept si cel stang.Tot pe fata anterioara se mai observa un sant transversal care trece pe sub originea arterei pulmonare,numit santul atrioventricular sau santul coronar,care marcheaza limita dintre atrii si ventricule. Fata inferioara sau diafragmatica este plana si vine in raport cu muschiul diafragm,pe care sta culcata.Pe aceasta fata se observa de asemenea doua santuri,unu longitudinal,nuimit santul longitudinal inferior si altul transversal,numit santul coronar. Marginea dreapta a inimii este mai ascutita si vine in raport cu diafragmul ,in timp ce marginea stanga este mai rotunjita si vine in raport cu plamanul stang.Din cauza rotunjirii ei,aceasta margine poate fi considerata ca o fata ,de unde si denumirea de fata pulmonara a inimii. Structura peretilor inimii. Peretele inimii este format din trei straturi:endocard,miocard si epicard.Endocardul este o membrana lucioasa,transparenta,care captuseste toate cavitatile inimii,continuandu-se cu tunica interna a arterelor si venelor.El este alcatuit dintr-un strat superficial format dintr-un endoteliu cu celule poligonale turtite si dintr-un strat profund cunjunctivoelastic .Endocardu; nu are vase sanguine ,nutritia facandu-se prin imbibitie. Miocardul alcatuieste muschiul cardiac.Structura acestui muschi a fost descrisa la tesutul muscular .Trebuie sa retinem urmatoarele particularitati: fibrele miocardice de na nivelul atriilor sunt dispuse in fascicule circulare,iar cele de la nivelul ventriculelor sunt dispuse in directie cu fascicule oblic spiralata ,formand spre varf asa numitul vartej al inimii.Musculatura din peretii atriilor nu se continua cu musculatura din peretele ventriculelor. Musculatura inimii se insera pe formatiuni fibroase care constituie scheletul fibros al inimii.Acest schelet este alcatuit din patru inele fibroase care inconjoara orificiile atrioventriculare si arteriale (aortic si pulmonar),la care se adauga alte doua formatiuni denumite trigoane fibroase,precum si partea membranoasa a septului interventricular. Admin · Nicio vizualizare · Scrieti un comentariu